Povestea mea: În urmă cu câteva săptămâni, niște oameni au venit și au luat-o de pe câmpul unde trăia de luni bune. De atunci, Rory nu și-a mai văzut tovarășii de joacă. În adăpost e gălăgie, sunt câini mulți și străini, iar vizitatori vin rareori. Deși nu era mereu bine, îi e dor de viața pe străzi, de libertate. Cum nu a avut niciodată un om, nu știe dacă poate spune că îi e dor și de asta. Însă cu siguranță, de când se știe, Rory visează la o familie. O ajutăm să își găsească drumul spre casă?
